DETOX între mit si realitate

0
fresh-juice-smoothies-cleanses-detox

Auzim despre Detox în fiecare zi. Peste tot în jurul nostru este o reclama care ne sugerează ca ar fi indicat să ținem o „cură detox” și câte beneficii vom avea după aceasta.

Apoi dacă măcar din curiozitate dăm un click sau citim un pliant aflăm cum trebuie sa bem doar sucuri verzi… sau galbene… sau roșii… vreo 3 zile… sau 7, să renunțăm la alimentele presupuse „toxice”, să facem anumite ritualuri menite să ne scoată „toxinele” din corp și, cel mai îngrijorător, suntem chiar încurajați în a utiliza anumite laxative și diuretice.

În condițiile în care o floră intestinală echilibrată influențează în mod pozitiv digestia și absorbția nutrienților și contribuie în mod esențial la imunizarea organismului oferind un scut de protecție împotriva diferitelor afecțiuni care pot apărea ca urmare a scăderii imunității, suntem încurajați să folosim clisma (cu cafea, cu lămâie, cu usturoi, etc) pentru curațarea colonului de „toxinele” acumulate de ani de zile… Având în vedere ca în prezent se comercializează unele produse cu etichetă pe care scrie foarte mare „DETOX”, mă întreb dacă urmează să apară și „preparate minune” pentru aceste clisme, eventual cu pictograme sugestive…

„Detox” este categoric un concept care „a prins”. Pentru unii simbolizează purificarea și, într-un anume mod, un preț plătit pentru răscumpărarea unui stil de viață nesănătos, o soluție ideală și rapidă pentru o scădere ponderală, un ten mai luminos sau un păr mai strălucitor.

Dar în afara unui marketing extrem de eficient, totuși ce sunt aceste „toxine”?


Câteva definiții din DEX:

TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale.

TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță dăunătoare, solubilă în apă, produsă de microbi în organismele infectate sau în mediile de cultură artificială.

TOXÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare cu acțiune toxică produsă de bacterii, de paraziți și de unele ciuperci; otravă.

Toxină (din limba greacă τοξικόν toxikòn=otravă) este o substanță organică cu acțiune toxică, de origine bacteriană, fungică, vegetală sau animal. Din punct de vedere chimic, majoritatea toxinelor sunt protein. Cea mai toxică substanță cunoscută este toxina botulinică, urmată de toxina tetanică.


În medicină, „toxic/ intoxicație” se referă, de obicei, la alcool, medicamente sau la alte substanțe care duc la „otrăvirea” organismului, iar procedeul invers, de „dezintoxicare”, este unul foarte complex și are ca scop înlăturarea acestor substanțelor.

Lăsând la o parte definițiile rigide, în prezent, în accepțiunea generală, termenul de „toxină” cuprinde o varietate mare de substanțe care pot ajunge în corpul nostru, cum ar fi: poluanți atmosferici, pesticide, metale grele, aditivi alimentari de sinteză prezenți în mai toate alimentele procesate. Suntem expuși zilnic la acestea prin intermediul alimentelor ingerate, prin produsele utilizate în igiena personală, a produselor cosmetice și chiar prin aerul pe care îl respirăm.

Industrializarea și agricultura intensivă sunt alte două surse importante de substațe chimice la care ne expunem. Cu toate că în cazul multor poluanți nu sunt făcute teste concrete și există multe incertitudini în ceea ce privește efectul lor asupra organismului uman, sunt și unele substanțe despre care știm sigur că se acumulează în corp și că expunerea la doze mari din acestea pot provoca boli respiratorii, cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, obezitate, etc.

Chiar dacă expunerea la multe dintre substanțele poluante nu poate fi evitată, avem noroc ca organismul nostru este incredibil de bun în a se „dezintoxica” singur, fără a fi nevoie de nicio dietă miraculoasă!

Nu există niciun praf magic, niciun cocktail minune!

Sunt foarte multe procese fiziologice care funcționează non stop în corpul nostru și care au ca scop eliminarea acestor „toxine”. De fapt, se folosesc aceleași căi ca și pentru eliminarea produselor reziduale provenite în urma metabolismului, a deșeurilor metabolice.

Detoxificarea sau biotransformările au loc la nivel hepatic, renal, intestinal, pulmonar și tegumentar. Este un fel de muncă în echipă a întregului organism.

„Detox”-ul este practic o un lanț de reacții chimice în care o substanță toxică este identificată, cuplată cu alte substanțe pentru a fi inactivată și pentru a-i scădea potențialul nociv, apoi excretată.

E adevărat că nu la fel de simplă este povestea când vine vorba de POP (Poluanți Organici Persistenți) cum ar fi pesticidele organo-clorurate, produsele chimice industriale: hexaclorbenzenul, bifenilpolicloruratii, dioxinele, furanii și metalele grele (mercur, cadmiu) a căror tendință primară este de a se acumula în țesutul adipos sau în oase, și nu să se elimine.


Acum că am lămurit puțin faptul ca „detox”-ul nu este, o dietă, un ritual de frumusețe sau „ceva” ce poți face 1 săptămână pe an pentru a răscumpăra „păcatele” celorlalte 51 săptămâni de alimentație haotică, nopți pierdute, alcool, fumat și stress, haideți să vedem cum putem noi ajuta corpul zi de zi pentru a-și duce la capăt procesele fiziologice proprii de detoxifiere.

În viața reală se pot sintetiza câteva idei principale:

  • Limitarea consumului de cafea (uneori se pot folosi diverse trucuri, cum ar fi înlocuire unei cafele cu ceai)
  • Limitarea consumului de alcool (daca ne rezumăm la consumul unui singur pahar de vin roșu pe zi, putem spera chiar la efecte benefice)
  • Evitarea fumatului
  • Evitarea grăsimilor trans
  • Evitarea gătitului prin prăjire în grăsimi sau grătar cu cărbune (prepararea la abur sau la cuptor este o alternativă mult mai sănătoasă)
  • Limitarea consumului de pești de talie mare și a celor proveniți din acvacultură (peștii de talie mare și cu o durată de viață destul de lungă cum ar fi: tonul, rechinul, peștele-spadă prezintă riscul acumulării de metale grele și alți poluanți marini; maxim 2 porții pe săptămână sunt suficiente)
  • Consumul de proteine complete cu valoare biologică înaltă (proteinele cu valoare biologică înaltă sunt cele provenite din ouă, carne, pește „sălbatic”, de captură; nu din acvacultură)
  • Limitarea consumului de alimente intens procesate
  • Creșterea consumului de fibre (fibrele ajută la reglarea tranzitului intestinal prin creșterea volumului bolului fecal și stimularea peristaltismului)
  • Hidratarea corectă (preferabil ca apa să fie păstrată și consumată din recipiente de sticlă și nu de plastic)
  • Evitarea excesului de sare
  • Evitarea utilizării chimicalelor care nu sunt neapărat necesare în casă
  • Limitarea stress-ului (chiar dacă este mult mai ușor de spus decât de făcut, trebuie avute în vedere câteva principii de bază: respectarea orelor de somn, alternarea perioadelor de stress intens cu perioade de relaxare, meditație)

 

Nutritionist Dietetician

Irina Mihaela Ghercă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *