Obezitatea este o boala grea ce se ascunde cu haine

CAPTION : Members of health walk around Nauru airport.
Mulți oameni privesc cuvântul „obez” ca pe ceva jignitor, însă obezitatea apare în Clasificarea Internațională a Maladiilor, are chiar și un cod de diagnostic, la fel ca hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat. Astfel, trebuie să ne gândim la excesul ponderal cu aceeași seriozitate cu care am trata orice altă boală, cu diferența că obezitatea poate fi prevenită și complet tratată, lucru pe care nu-l putem spune despre un cancer, de exemplu.
Obezitatea este o afecțiune metabolică datorată unui dezechilibru energetic, ceea ce determină acumularea de țesut adipos în exces, astfel afectând starea de sănătate. Trei factori trebuie luați în calcul: cantitatea de grăsime, distribuția acesteia și prezența altor comorbidități. În definirea obezității se utilizează, începând cu 1998, indicele de masă corporală (IMC), având următoarea formulă de calcul:
IMC = G/ T2, unde G=greutatea (Kg), T=talia (înălțimea, m)
Această formulă are limitările sale, neputând fi utilizată la copil, unde IMC-ul este calculat în funcție de vârstă. În plus, există riscul supraestimării grăsimii corporale la persoanele cu musculatura foarte dezvoltată și al subestimării la cei cu musculatura slab dezvoltată.
Aprecierea distribuției grăsimii corporale poate fi considerată cel mai important mod de a aprecia riscul de boli asociate obezității. Pentru aceasta se pot utiliza date antropometrice (perimetru abdominal, indice abdomino-fesier, pliu cutanat), dar este de preferat a se folosi tehnici de imagistica medicală, standardul de aur fiind RMN cu achiziție de secțiuni multiple (RMN multi-slice).
Distribuția grăsimii corporale diferă în funcție de sex, predominând subcutanat la femei și intraabdominal la bărbat. Obezitatea de tip android („măr”) este metabolic mai activă, fiind asociată frecvent cu insulinorezistența și bolile cardiovasculare. Depozitele adipoase viscerale își eliberează metaboliții direct în circulație către ficat, de unde acizii grași liberi sunt depozitați în diverse organe, precum cord și pancreas, rezultând disfuncția organelor respective.
Obezitatea este însă o afecțiune multifactorială, prin interacțiunea factorilor genetici și de mediu. Este adevarăt ca putem întâlni o „familie de obezi”, cu substrat genetic, însă cel mai adesea creșterea aportului energetic se poate datora dereglării unor mecanisme de control al comportamentului alimentar. Reglarea ingestiei de alimente este afectată de stimuli senzoriali, hormoni circulanți și aferente nervoase vagale de la nivel gastric. Toate aceste procese cunt coordonate de o porțiune a creierului (hipotalamus) printr-un sistem complex de peptide orexigene și anorexigene. Prin urmare, obezitatea trebuie privită ca o problemă amplă de sănătate, ce exacerbează numeroase dezechilibre în organism.
Obezitatea influențează negativ volumul sangvin total și funcția cardiacă, în timp ce distribuția la nivelul toracelui și abdomenului restricționează excursiile respiratorii și alterează funcția respiratorie. Pacienții obezi prezintă o hiperreactivitate a sistemului nervos simpatic, astfel având rol dominant în corelație cu hipertensiunea arterială, legătură explicată prin leptină, un hormon secretat de adipocite („celulele grăsoase”). Surplusul de noradrenalina rezultat implică afectarea rinichilor, ceea ce duce la creșterea retenției de sare și apă. Comprimarea rinichilor de depozitele de grăsimi poate duce și ea la hipertensiune arterială.
În plus, țesutul adipos nu este doar un rezervor pasiv pentru stocarea energiei, ci joacă și un important rol de organ endocrin. Studiile recente au asociat la obezi prezența unui grad mic de inflamație cronică, deci un status protrombotic. Cât despre rolul obezității în apariția diabetului zaharat, cred ca nu mai este nevoie de nici o explicație, întrucât lipoliza excesivă s-a dovedit fundamentală în apariția insulinorezistenței (stare refractară la acțiunea insulinei atât exogene, cât și endogene).
În concluzie, obezitatea rămâne în continuare unul din principalii promotori ai bolilor cu morbiditate și mortalitate crescută, fiind factor de dezechilibru pentru majoritatea căilor metabolice, iar pacientul obez este un caz particular, întrucât este greu mobilizabil, necesită îngrijiri complexe și uneori materialele medicale nu pot fi adaptate gabaritului pacientului, toate acestea fiind în detrimentul său.
Dr. Gușă Lucia
Medic Rezident Cardiologie